Carol al II-lea și Bucureștiul interbelic

Regele Carol al II-lea (1930–1940)

Carol al II-lea a revenit în țară la 6 iunie 1930 și a devenit rege la 8 iunie, în locul fiului său, Mihai.¹² În primii ani a domnit ca monarh constituțional. La 10 februarie 1938 a suspendat Constituția și a instaurat un regim de autoritate personală, numit dictatura regală. Noua Constituție, din februarie 1938, i-a întărit puterile.²³ Domnia s-a încheiat la 6 septembrie 1940. Actul semnat atunci nu era, strict vorbind, o abdicare, ci „un act de delegare a puterii în favoarea fiului său, Mihai”.¹

Regele și premierul

Carol al II-lea a sprijinit gruparea „tinerilor liberali” condusă de Gheorghe Tătărescu. Regele voia astfel să slăbească influența familiei Brătianu asupra Partidului Național Liberal.⁴ După asasinarea premierului I. G. Duca, Tătărescu a devenit prim-ministru, la 3 ianuarie 1934. A rămas în funcție până la 28 decembrie 1937.⁵ Carol l-a rechemat în funcție în noiembrie 1939, pentru al doilea mandat.⁵

În 1937, România și Polonia, aliate, și-au făcut vizite la cel mai înalt nivel:

• 7 iunie 1937. Președintele Poloniei, Ignacy Mościcki, sosește la București. Timp de trei zile are „discuții politice cu regele, primul-ministru Tătărescu și ministrul de Externe Antonescu”.⁶
• 26 iunie – 1 iulie 1937. Carol al II-lea și Mihai fac vizita de răspuns, la Varșovia și la Cracovia.⁶

Sursele despre aceste vizite nu pomenesc întâlniri în casa din Strada Polonă. Nici numele străzii nu vine de la alianța din anii ’30: Strada Polonă exista deja în 1893.⁷

Capitala României Mari

La recensământul din 1930, Bucureștiul avea 639.040 de locuitori.⁸ Porecla „Micul Paris” e mai veche decât epoca aceasta. Vine din Belle Époque, de pe la 1900, nu din anii ’30.⁸⁹

Între 1929 și 1934, primar al capitalei a fost Dem. I. Dobrescu. După venirea la putere a guvernului Tătărescu i-a urmat, în martie 1934, liberalul Alexandru Gh. Donescu, primar până în ianuarie 1938.¹⁰ În februarie 1934 a fost numit comitetul care a elaborat Planul director de sistematizare. Printre membri erau arhitecții Duiliu Marcu și G. M. Cantacuzino.¹¹ Planul a fost aprobat în 1935. Din epocă a rămas formula asociată primarului Donescu: „România mare își face capitală… capitala este obrazul țării”.¹²

Clădirile unui deceniu

An	Clădirea	Pe scurt
1934	Palatul Telefoanelor	Construit între 1929 și 1934 pe Calea Victoriei.13
începutul anilor ’30	Blocul ARO-Patria	Proiectat de Horia Creangă pe bulevardul Brătianu, reper al modernismului bucureștean.14
1935	Luna Bucureștilor	Prima ediție a marii expoziții, în Parcul Carol. Din 1936 s-a mutat în noul parc de la Herăstrău.15
1936	Muzeul Satului	Inaugurat la 10 mai 1936, în prezența regelui.16
1936	Fântâna Miorița	Proiectată de arhitectul Octav Doicescu, cu mozaicuri de Milița Petrașcu, autoarea șemineului din salonul Casei Tătărescu.17
1936	Blocul Carlton	Bloc de 14 niveluri și 47 m, proiectat de G. M. Cantacuzino și Vasile Arion. S-a prăbușit la cutremurul din 10 noiembrie 1940.18
1936	Arcul de Triumf	Forma de azi, din piatră, a fost inaugurată la 1 decembrie 1936.19
1937	Palatul Regal	Palatul nou, proiectat de Nicolae Nenciulescu după incendiul din 1926.20
1939	Hotel Ambasador	Inaugurat la 4 mai 1939, pe bulevardul Magheru.21

Vilele mediteraneene și Strada Polonă

În același deceniu, cartierele de vile ale Bucureștiului s-au umplut de case în stil mediteranean, cu tencuieli albe, arcade, olane și detalii neoromânești. Arhitectul Mădălin Ghigeanu a identificat aproximativ 470 de clădiri de acest fel în București.²² Unul dintre cei mai importanți arhitecți ai curentului a fost Alexandru Zaharia, coautorul Casei Tătărescu.

Strada Polonă face parte dintr-o zonă construită protejată, formată pe vechea parcelare Ioanid. Pe aceeași stradă stau alături vile neogotice, neoromânești, Art Deco și moderniste.²³ Aici, la numărul 19, Arethia Tătărescu și-a construit casa familiei, autorizată în 1935.²⁴²²

Oaspeții familiei Tătărescu

Fiica premierului, Sanda Tătărescu-Negropontes, povestea că oaspeții de seamă veneau vara la moșia familiei de la Poiana, în Gorj: „la noi vara veneau Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Milița Pătrașcu dar și mulți oameni politici între care regele Carol al II-lea, Valentin Bibescu, Titulescu”.²⁴ Despre casa din București, arhitectul Mădălin Ghigeanu spunea: „Știu că această casă a cunoscut-o pe Elena Văcărescu, pe Martha Bibescu, pe Regele Carol al II-lea, care venea des în vizită”.²²

Sfârșitul unei epoci

Anul 1940 a închis deceniul:

• iunie 1940. România cedează Uniunii Sovietice Basarabia și nordul Bucovinei, iar guvernul Tătărescu cade la 4 iulie.⁴
• 6 septembrie 1940. Carol al II-lea îi transmite puterea fiului său, Mihai, și părăsește țara.¹
• 10 noiembrie 1940. Cutremurul dărâmă Blocul Carlton de pe bulevardul Brătianu.¹⁸

După război, regimul comunist a naționalizat marile case ale Bucureștiului interbelic prin decretul nr. 92 din 20 aprilie 1950.²⁵ Casa din Strada Polonă 19 a fost confiscată, iar Gheorghe Tătărescu a fost arestat în mai 1950.

Note și surse

1. „Carol al II-lea al României”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩ ↩² ↩³

2. „Carol II of Romania”, Wikipedia (engleză). en.wikipedia.org ↩ ↩²

3. „1938 Constitution of Romania”, Wikipedia (engleză). en.wikipedia.org ↩

4. „Gheorghe Tătărescu”, Wikipedia (engleză). en.wikipedia.org ↩ ↩²

5. „Gheorghe Tătărescu”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩ ↩²

6. Bogusław Kubisz, „Prietenia împărtășită. Vizitele reciproce ale șefilor de stat ai Poloniei și României”, Historia. historia.ro ↩ ↩²

7. „Catedrala Sfântul Vasile din București” (terenul din strada Polonă, atestat în 1893), Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

8. „București”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩ ↩²

9. „De ce era Bucureștiul numit «Micul Paris» în perioada Belle Époque”, Primăria Municipiului București. bucuresti.ro ↩

10. „Lista primarilor Bucureștiului”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

11. Cincinat Sfințescu, activitatea de funcționar (comitetul Planului director, 1934). sfintescu.ro ↩

12. „Alexandru Gh. Donescu”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

13. „10 lucruri de știut despre Palatul Telefoanelor”, Historia. historia.ro ↩

14. „Blocul ARO - Patria”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

15. „Luna Bucureștilor, odă citadinului”, Historia. historia.ro ↩

16. „Muzeul Național al Satului «Dimitrie Gusti»”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

17. „Fântâna Miorița”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

18. „Blocul Carlton”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩ ↩²

19. „Arcul de Triumf din București”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

20. „Palatul Regal din București”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

21. „Hotel Ambasador”, Wikipedia în limba română. ro.wikipedia.org ↩

22. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu despre Casa Tătărescu, B365, 8 decembrie 2022. b365.ro ↩ ↩² ↩³

23. „Expoziție de palate prețioase pe Polonă”, B365, 30 noiembrie 2025. b365.ro ↩

24. „Sanda Tătărescu-Negroponte, o poveste de viață mărturisită” (înregistrare de Adrian Majuru, 2004), e-antropolog, 29 noiembrie 2012. e-antropolog.ro ↩ ↩²

25. Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, Buletinul Oficial nr. 36 din 20 aprilie 1950. cdep.ro ↩