Arhitecții Alexandru Zaharia și Ion Giurgea

Alexandru Zaharia

Alexandru Zaharia s-a născut la Brăila, la 18 ianuarie 1892, fiul comerciantului evreu Maier Zaharia. În registrele Corpului Arhitecților apare ca „Zachary Alexandru”.¹ A dat examenul preliminar la Școala Tehnică Superioară din Berlin în august 1914. Diploma de arhitect a primit-o la 3 august 1918, de la Școala Tehnică Superioară Regală Bavareză din München. Diploma i-a fost echivalată în România în 1933, iar în octombrie același an a intrat în Corpul Arhitecților.¹

Arhitectul Mădălin Ghigeanu, care și-a dedicat doctoratul curentului mediteranean, îl consideră „fără discuție, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului mediteraneean”.¹ Radio România Internațional îl numește „arhitectul-fanion al mediteraneanului”.² A proiectat însă și în stil Art Deco, în eclectism francez și în clasicism italian.¹

Printre lucrările lui din București se numără:¹

• micul palazzo Adina Woroniecka de pe strada Atena (azi Tache Ionescu), 1929–1930, și Palatul Woroniecka de pe Șoseaua Kiseleff 7, 1940;
• imobilele din Piața Cantacuzino nr. 4 și 6, 1933–1934;
• Vila Scanavi de pe Aleea Modrogan, 1934, astăzi demolată;
• vila de pe strada Pitar Moș 20, 1936;
• casa Gafencu, 1936–1938;
• casa Soepkez, 1938, astăzi Muzeul de Artă Recentă;
• Palatul Regal de la Scroviștea, început în 1938, neterminat și demolat în 1959.

Cariera lui a fost una dintre cele mai disputate ale epocii. Era considerat protejatul Elenei Lupescu și al camarilei regale. În septembrie 1937, Corpul Arhitecților l-a trecut pe o listă de „suspecți de diplome false”. I s-a revizuit cetățenia, care i-a fost reacordată în iunie 1938.¹ Unii colegi i-au batjocorit stilul numindu-l „stilul Zuckerman”. Ghigeanu citește aceste atacuri drept invidie profesională și „antisemitismul virulent (tipic în epocă)“.¹

În octombrie 1940, Zaharia a plecat în Portugalia. În 1946 a emigrat în Brazilia, iar după 1953 s-a stabilit la Paris. Acolo a construit opt imobile moderniste: șapte la Paris și unul la Cannes. A murit la Paris, la mijlocul anilor ’70.¹

Ion Giurgea

Ion V. Giurgea s-a născut la Tecuci, la 18 aprilie 1903. Tatăl lui, Vasile, era președintele Tribunalului Tecuci.³ A absolvit Academia de Arhitectură din București în 1930, iar în 1933 a primit legitimația de arhitect.³ A murit în 1959.⁴

Opera lui e dominată de influența mediteraneană, dar include și clădiri neoromânești și Art Deco. Arhiva lui are peste 4.000 de planșe și peste 200 de proiecte identificate.⁴ Printre lucrările lui se numără:⁴⁵

• vilele lui Gheorghe și Emanoil Tătărescu (vila lui Emanoil, pe Intrarea Armașului, e datată 1937);
• imobilul Leonida de pe Bulevardul Magheru;
• casa Carol Gagel din Cotroceni, definitivată de el din 1937;
• Salonul de Muzică al Ateneului Român;
• Teatrul Național din Tecuci.

În iunie 2026, Editura IGLOO a publicat monografia Arhitect Ion Giurgea. O monografie de arhitectură, semnată de Mădălin Ghigeanu. Cartea are 240 de pagini și o prefață de prof. Sorin Vasilescu.⁵⁴

Asocierea Zaharia–Giurgea (1934–1937)

Între 1934 și 1937, cei doi au lucrat într-o asociere profesională. Ghigeanu a găsit-o atestată „într-un document semnat de către ambii”.⁶ Biroul lor comun se afla în Piața Cantacuzino nr. 4, într-un imobil proiectat de Zaharia în 1933.⁶³ Au semnat împreună două lucrări cunoscute:¹

• Casa Tătărescu, autorizată în 1935;
• Sanatoriul St. Vincent de Paul de pe Bulevardul Aviatorilor, astăzi Spitalul C. I. Parhon, început în 1936 și terminat de Giurgea în 1939.

Proiectul Casei Tătărescu

Proiectul casei din Strada Polonă 19 „a fost autorizat în anul 1935 și a fost semnat de arh. Alexandru Zaharia în colaborare cu arh. Ion Giurgea”. Beneficiara lucrării a fost Arethia Tătărescu.⁶ Dosarul de autorizare arată cum s-au împărțit rolurile: „Prima [variantă] este semnată de Alexandru Zaharia, cel care aduce un concept general … în faza următoare proiectul devine mult mai elaborat și este realizat de arh. Ioan Giurgea”. Portalul de la intrarea în biroul premierului a fost ideea lui Giurgea.⁶

Ghigeanu descrie casa drept „un proiect de tip mediteranean de influență hispanică cu elemente de neoromânesc” și o numără „printre primele proiecte de această factură”.⁶ Elementele neoromânești se văd în mai multe locuri:

• în tratarea portalurilor de intrare;
• în porticul de la intrarea în birou, pe care îl „regăsim la mănăstirile din Moldova”;
• în cele două coloane subțiri de pe fațada principală, tratate diferit;
• în absida care îmbracă șemineul realizat de Milița Petrașcu. Arhitectul G. M. Cantacuzino a preluat curând soluția la vila lui Nae Ionescu.⁶

Ghigeanu descrie casa drept „relativ mică, dar în interior extraordinar de bine proporționată”. Planul ei, pe niveluri:⁶

• Entre-sol: biroul premierului și bucătăria.
• Parter: un hall-living deschis spre grădină și o sufragerie vitrată cu două saloane mici. Tavanul salonului are grinzi aparente, în maniera spaniolă (vigas).
• Etaj: patru dormitoare.

Ușile și parchetul sunt din stejar masiv, iar feroneria ușilor este din alamă patinată. Grădina peisageră are placări de piatră care „amintesc de curțile din Balcic”.⁶ Antreprenorul lucrării ar fi fost Aurel Ioanovici, cu care Zaharia lucra des. Informația vine însă din memoriile lui Gheorghe Jurgea-Negrilești și nu dintr-un document al șantierului.¹

Casa este uneori descrisă drept „Art Deco” sau datată „1930”. Autorizația din 1935 și analiza de specialitate o plasează în curentul mediteranean, cu elemente neoromânești. Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul B-II-m-B-19435.⁷

Stilul mediteranean în Bucureștiul interbelic

Curentul mediteranean a dominat construcția de vile din București și Constanța între 1930 și sfârșitul anilor ’40. La început i s-a spus „mauro-florentino-brâncovenesc”.² Venea din California și Florida, „prin intermediul revistelor și al filmului”. Avea la origine stilurile Spanish Colonial Revival și neo-mudejar.²⁸

Casele în acest stil se recunosc după câteva trăsături:²⁸

• tencuiala de tip stucco sau calcio vecchio;
• acoperișurile cu olane, în pante line;
• arcadele și decorul heraldic;
• lucrul cu meșteri italieni.

Prima vilă de acest fel din București e considerată cea a arhitectului Gheorghe Simotta, pe Dealul Patriarhiei.¹ Estimările vorbesc de 470–500 de clădiri în acest stil, proiectate de circa 43 de arhitecți români.⁶⁸

Strada Polonă face parte dintr-o zonă construită protejată, formată pe vechea parcelare Ioanid.⁹ În spatele casei, parcelarea Callimachi, pe Intrarea Armașului, adună vile mediteraneene de la mijlocul anilor ’30. Printre ele se află și vila lui Emanoil Tătărescu, fratele premierului, proiectată tot de Ion Giurgea.⁶¹⁰

Note și surse

1. Mădălin Ghigeanu, Anca Rotar, „Schiță a unei epoci controversate a României interbelice: arhitectul Alexandru Zaharia”, IGLOO, 12 iunie 2025. igloo.ro ↩ ↩² ↩³ ↩⁴ ↩⁵ ↩⁶ ↩⁷ ↩⁸ ↩⁹ ↩¹⁰ ↩¹¹

2. „Stilul mediteranean în arhitectura bucureșteană”, Radio România Internațional. rri.ro ↩ ↩² ↩³ ↩⁴

3. „Ion Giurgea”, Arhiva de Arhitectură. arhivadearhitectura.ro ↩ ↩² ↩³

4. „Proiectul Arhiva Ion V. Giurgea: redescoperirea unui arhitect interbelic”, modernism.ro, 23 iunie 2026. modernism.ro ↩ ↩² ↩³ ↩⁴

5. Mădălin Ghigeanu, Arhitect Ion Giurgea. O monografie de arhitectură, Editura IGLOO, București, 2026. libris.ro ↩ ↩²

6. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu despre Casa Tătărescu, B365, 8 decembrie 2022. b365.ro ↩ ↩² ↩³ ↩⁴ ↩⁵ ↩⁶ ↩⁷ ↩⁸ ↩⁹ ↩¹⁰

7. „Lista monumentelor istorice din București, sector 1”, Wikipedia în limba română (după Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii). ro.wikipedia.org ↩

8. Mădălin Ghigeanu, proiect de cercetare despre curentul mediteranean, Anuala de Arhitectură, 2023. anuala.ro ↩ ↩² ↩³

9. „Expoziție de palate prețioase pe Polonă”, B365, 30 noiembrie 2025. b365.ro ↩

10. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu despre familia Tătărescu, B365. b365.ro ↩